Detaliu

mintea îți fuge între stări și timp 

între trecut 

și viitor 

proiectează mereu iluzii 

peste un prezent nemuritor 

mintea aleargă căci 

ce știe e sa fugă

să își gândească pașii 

să retrăiască pașii 

prezentul 

trece îndeosebi 

neobservat

Anunțuri

Pe vant 

Și pe furtună

Poezie

Voie bună

Lol dar

Eu nu scriu în versuri

Eu scriu

Ca să mă prind în cuvinte

și să mă arunc prin timp

În propriile reflectări atemporale

Stările îmi sunt ghizi buni

A atitudinilor alese

voit sau instinctiv

în fața evenimentelor cotidiene

Canibalism

o sa te dezmembrez
bucata cu bucata
cap mâini picioare ochi buze
gânduri reacții și stări
îmi voi introduce atent mana prin pielea ta
voi cauta inima
și o voi păstra pentru mine.
te voi penetra telepatic
în gânduri și simțăminte
și-ți voi extrage conștiința
ceea ce te face sa fii
și-o voi păstra pentru mine
apoi te voi coase la loc
bucata cu bucata;
te voi trimite în lumea larga
sa trăiești
să devii
iar
inima și conștiința ta
vor rămâne întotdeauna
la mine
p. s. sângele l-am transformat în cerneala
ca să te scriu în versuri și-n ganduri
când mi-a fi dor.

Imaginație

mă arunc după raze de lumină

în soare

am ajuns cumva pe lună?

am ajuns.

păcălit fiind de reflecția luminii soarelui

ce mângâie blând pielea uscată de vânturi cosmice

a lunii

privesc in jur

iau in palma o piatra selenara

și încep să-mi cant

mental bineînțeles

zumzeturi care numai în așa situație ar fi potrivite

mă arunc pe spate

plutesc in spațiu cosmic

privesc la pământ

e rotund, albastru și organic

o rocă vie, amețită

în toată frumusețea ei

în fața ochilor.

erau momente când credeam.. că poate cuvintele limitează

însă, acum văd clar, de aici, din spațiul cosmic

înconjurat de stele

mângâiat de o stare de calm

și întărâtat de o bucurie colorată, tăcută;

cuvintele.. sunt imaginație fragmentată

care îmi permit acum

să iau luna sa iau soarele

și să le izbesc de aici din spațiu

transformandu-le

într-o pulbere aurie, luminată

din zahar cosmic,

dulce.

Din mine

iar plec alerg zbor zburd sar tresar alunec trec

mă invită sfinxul sa privesc la apus

cocoțat pe nisip transformat în piatră

nu-mi mai pun întrebări azi

poate mâine

am aflat deja destule

de la grifonul înaripat al înțelepciunii

al cunoștințelor

tot ce tânjesc acum

e odihna

și somn

câteodată mi-aș rescrie

memoriile

pe bucăți transparente de ceara

învelite în lut

și păstrate cu grijă pe fundurile tenebroase ale oceanelor

Dinamica existentiala

cine sunt eu de fapt?
când totul în jur spune o poveste
când haosul lumii freamătă continuu
când tot ceea ce e se transforma
în mai mult. neîncetat.

cine sunt eu de fapt?
când îți scriu ție cuvinte
când te citesc
când respir
când trăiesc.

cine sunt eu de fapt?
când e noapte și e din nou zi
când moartea fura oameni
și-i duce în necunoscut?
când mă scufund în oceane de gânduri
și-aduc la suprafață stări.

eu sunt cel ce sunt de când tot ceea ce e m-a primit în ființă.
eu sunt cel de ieri
eu sunt cel de azi
și sunt cel ce voi fi mâine.
de fapt, nu sunt doar unul
sunt mulți
legați cu ață de timp
și agitația neîncetată a vieții.